Istoricul: Iniţiativa înfiinţării schitului aparţine monahului Iosif Achirilei. Construcţiile au început în anul 1930 pe un teren donat de familia Achirilei. În 3 ani, monahul, cu ajutorul familiei şi credincioşilor din zonă, a reuşit să construiască biserica din lemn, clădirea stăreţiei, alte clădiri pentru chilii şi anexe. La 8 septembrie 1933 biserica a fost sfinţită de Mitropolitul Nectarie al Cernăuţilor. Cu acest prilej monahul Iosif a fost hirotonit Ieromonah şi a devenit primul stareţ al schitului. Dintotdeauna aici a existat obşte de călugări al cărei număr, la un moment dat, ajunsese la 20 de vieţuitori.

            Descriere: Totul este din lemn, de la biserică la paraclis şi chilii.

            Pictura: În urma finalizării picturii de către acelaşi pictor şi a împodobirii bisericii cu catapeteasmă, mobilier bisericesc sculptat în lemn de tei şi stejar, cu candelabre turnate din bronz, cu veşminte, cărţi şi icoane, s-a resfinţit biserica mare la data de 23 august 1998, de către IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.

            Altele: La data de 1 octombrie 2000, s-au finalizat lucrările de construcţie a clopotniţei, a unei case de oaspeţi cu două nivele, având o capacitate de 50 de locuri, precum şi de amenajare a altor două lăcaşe de rugăciune din apropiere: Peştera Sf. Cruce şi Peştera Sf. Antonie, aceasta din urmă fiind pictată în tempera şi resfinţită de către IPS Arhiepiscop Pimen, la data de 20 iulie 2003.