Istoricul: În zonă n-a existat viaţă monahală, dar Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului a avut aici teren agricol şi o clădire în sat, luate în perioada comunistă de CAP. După 1989, i-au fost redate Arhiepiscopiei proprietăţile şi Arhiepiscopul Anania a iniţiat înfiinţarea unei mănăstiri aici. A fost prima mănăstire înfiinţată în eparhia Clujului, după revoluţie. Organizarea mănăstirii şi conducerea lucrărilor de construcţie au fost încredinţate Ieromonahului Ilie Chira în anul 1992. În 1993 a mai fost ajutat de fratele Fati, în continuare până în 1994, când au venit în mănăstire fraţii Gheorghe Zarei, Ioan Cherhot şi Ionel Costin. Viaţa monahală începe propriu-zis la 25 martie 1994.

            Descriere: Paraclisul are altar şi naos. Altarul este luminat de o fereastră la răsărit şi două laterale, naosul de câte două ferestre mici pe fiecare parte (sud-nord). Are şi un mic balcon pentru cântăreţi. Catapeteasma este din lemn încrustat ca şi uşa de la intrare. Pereţii în interior au lambriuri până la un metru înălţime, iar în continuare, în sus, sunt căptuşiţi cu scândură. Are o turlă oarbă. Pardoseala este din duşumea de lemn. Acoperişul este din tablă, dar o parte a clădirii este acoperită cu plăci de azbociment.