Istoricul: Biserica Sf. Nicolae din Valea Ortei aflată la N-E de parohia Chitorani, între vii, a fost ctitorită în 1396 de coana Tinca Mărăcineanca, ca lăcaş de rugăciune pentru locuitori din aceste bogate locuri. Dovadă a dăinuiri în timp a acestui monument este şi piatra de mormânt din dreapta pronaosului în care se spune că este aşezat pentru odihnă protosinghelul Macarie, slujitor al bisericii şi ctitor, mort în 1524. De asemenea, piatra de mormânt a doamnei jupâniţă Stanca, datată 1756, în vremea domniei lui Constantin Nicolae Mavrocordat. Monumentului i s-au făcut mai multe restaurări în timp, printre care ultimele în 1921 şi 1956, dar în prezent este necesară o nouă restaurare.

            Descriere: Biserica este din lemn cu grinzile îmbinate în forma cozii de rândunică, ca la bisericile maramureşene. Planul construcţiei este în formă de navă, cu spaţiul repartizat în altar, naos şi pronaos şi pridvor deschis. Altarul în formă poligonală are o prelungire a laturii din nord şi este luminat de o fereastră la răsărit şi una mică la nord. Catapeteasma este din zid şi se înalţă până la boltă. Naosul primeşte lumină de la câte o fereastră mare la sud şi nord şi de la câte o fereastră mică pe fiecare parte. Pe naos se află o turlă deschisă, în formă hexagonală, luminată de 4 ferestre (câte una în fiecare punct cardinal). Se delimitează de pronaos printr-un zid înalt de 1 m cu 8 stâlpi din lemn deasupra lui. Pronaosul are suprafaţă mult mai mică decât naosul şi face comunicarea cu acesta printr-o deschidere în zid largă cât o uşă. Intrarea din pridvor în pronaos se face printr-o uşă masivă din lemn, interesant ornamentată sculptural. Are un cadru dintr-o funie împletită în formă de rozete. Pridvorul deschis se sprijină pe 6 stâlpi din lemn în faţă şi câte 2 laterali fasonaţi de un meşter iscusit, între ei ridicându-se un zid de 1 m înălţime. Intrarea în pridvor se face pe treptele unei scări din piatră ce-a dăinuit în timp. Pardoseala este din scândură în altar şi naos, din dale de piatră în pronaos şi pridvor. Acoperişul bisericii este din şindrilă peste care s-a aşezat carton când aceasta a început să se degradeze. Faţadele exterioare au de jur-împrejur un brâu din lemn în formă de funie împletită, singura mărturie scăpată de vitregia timpurilor şi de reparaţii.

            Altele: Clopotniţa este construită la 8 m vest de pridvor, din zid la parter şi scândură la etaj, în formă pătrată cu acoperiş din şindrilă. În incintă se află şi cimitirul cătunului.