Istoricul: Având teren liber pentru construcţii (fostul cimitir al satului în vremuri mai îndepărtate), preotul Florea Andrevoaie, parohul bisericii din Vermeşti împreună cu Ambrozie Velea, au luat iniţiativa înfiinţării aici a unui aşezământ monahal. Episcopia Romanului a dat binecuvântarea şi a demarat formalităţile de înfiinţare a unui schit cu obşte de călugăriţe. La 1 august 2000 Schitul a fost populat cu maici de la Mănăstirea Miclăuşeni Iaşi, iar ca duhovnic şi preot slujitor până la 1 august 2001 a fost numit Protosinghel Ioachim Rad, fost administrator la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi mai înainte stareţ al mănăstirii Sihăstria Tarcăului. şantierul pentru construcţii s-a deschis la începutul lunii octombrie 2000 şi până la 1 august 2001, muncindu-se cu multă abnegaţie (părintele Ioachim Rad făcând munca de salahor) s-a reuşit construcţia a două clădiri (întruna dintre acestea fiind construit şi paraclisul) şi ridicarea bisericii mari, din zid, care se află în stare de finisare. Finanţarea lucrărilor de construcţie a fost făcută de familia Constantin şi Elena Cojocaru, fapta pentru care sunt consideraţi ctitorii schitului.

            Descriere: Clădirea în care se află paraclisul s-a construit în partea de răsărit a incintei. Este o construcţie din lemn pe fundaţie de piatră, prinsă în ciment. Orientată de la nord la sud are lungimea de 25 m şi lăţimea de 8 m cu cerdac în jumătatea sudică, susţinut de stâlpi din lemn şi este acoperită jumătate cu şindrilă, jumătate cu ţiglă. Are etaj numai cât ţine paraclisul în care se află o chilie.

            Altele: La 50 m vest de biserică este construit al doilea corp de chilii, orientat tot de la sud la nord, cu faţa spre biserică. Este o clădire lungă de 30 m şi lată de 8 m cu acoperişul din plăci de azbociment. Clădirea adăposteşte chiliile, trapeza şi bucătăria.