Istoricul: În zonă n-a existat viaţa monahală în trecut, dar aici fiind mai multe cabane şi complexe ale unor întreprinderi, preotul Borca Vasile din Baia Mare s-a gândit că cei ce-şi petrec concediile, ca şi lucrătorii forestieri, au nevoie şi de un locaş de cult. De aceea, în 1993 a luat iniţiativa înfiinţării unui schit de călugări pentru care a primit binecuvântarea Episcopiei Maramureşului şi Satmarului. Fiind ajutat financiar de mai mulţi sponsori, printre care mai substanţial de Dănciuţ Chirilă, inspector la Secţia Financiară, inginerul Ioan Micu, curtean, administrator al cabanei Comar, alţi administratori ai cabanelor din staţiune şi brigadierul silvic Ioan Bohotici, părintele Borca a reuşit ca până în 1998 să construiască biserica şi clădirea pentru chilii.

            Descriere: Biserica este o construcţie mică din zid, pe temelie de beton, în formă de navă. Are altar, naos, pridvor închis şi un pridvor deschis. Altarul spaţios este luminat de o fereastră la răsărit şi două ferestre laterale. Catapeteasma este din lemn de stejar sculptat. Naosul spaţios este luminat de trei ferestre la sud şi alte trei la nord, iar pridvorul închis, de o fereastră la sud şi alta la nord. Pridvorul deschis este susţinut de patru stâlpi de beton în faţă. Pe pridvor este aşezată o turlă oarbă cu două etaje, în formă pătrată, cu câte trei ferestre pe fiecare parte. Acoperişul de formă piramidală este cu tablă de aluminiu în solzi ca şi biserica. Turla are funcţie de clopotniţă, în care sunt aşezate clopote mari din anul 1997. Biserica este tencuită în exterior.

            Altele: La 5 m sud de altar este clădirea din zid pentru trei chilii, acoperită cu plăci de azbociment.