Istoricul: Schitul, cu obşte de călugări, a fost înfiinţat încă din 1657. Actuala biserică a fost construită în anul 1950. Viaţa monahală a durat până în anul 1960, când a fost desfiinţat, urmare a decretului ateist 410/1959. Schitul a fost reînfiinţat în anul 1991, cu obşte de călugări.

            Descriere: Biserica este o construcţie din zid, de dimensiuni modeste, în formă de cruce, compartimentată în altar, naos, pronaos. Are şi un pridvor deschis, construit mai târziu, susţinut de patru coloane în faţă şi două în spate (dreapta-stânga) cuprinse în zidul bisericii. Altarul este luminat de trei ferestre: una la răsărit, celelalte pe zidurile de la sud şi nord. Naosul, cu absidele largi, dar puţin adânci, este luminat de câte o fereastră la sud şi la nord. Pe naos este turla deschisă, mare, octogonală, luminată de patru ferestre. Este delimitat de pronaos prin arcadă care susţine turla şi care coboară în stâlpii cuprinşi în ziduri pe o parte şi alta (sud şi nord). Pronaosul este luminat de două ferestre la sud şi nord. Aici este şi un mic balcon pentru cor. Toate ferestrele sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, cu geamurile exterioare ornamentate. Pardoseala este din scândură, iar acoperişul, din tablă. Faţadele exterioare sunt simple, văruite în alb.

            Pictura: Catapeteasma, din lemn frumos sculptat, are o pictură la fel de frumoasă.

            Altele: Incinta este mare, împrejmuită cu gard din lemn cu acoperiş din şindrilă (în partea de sud) şi scândură.