Istoricul: Începutul schitului se pierde adânc în istorie. Chilii-adăposturi de sihaştri şi paraclis din lemn au existat multe prin ascunzătorile munţilor. Prima biserică din lemn a fost ctitorită de familia Cantacuzino în anul 1741 cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Aceasta a dăinuit până în anul 1813 când Arhimandritul Benedict, stareţul mănăstirilor Neamţ şi Secu, o reînnoieşte cu temelie de piatră şi pereţi din bârne de lemn. Este o construcţie în stilul clasic al bisericilor moldoveneşti, în formă de cruce cu o singură turlă deasupra naosului. Interiorul este împărţit în altar, naos şi pridvor. Catapeteasma sculptată în lemn de tei, poleită cu aur, datează din secolul al XVII-lea. În anii 1973-1974, biserica a fost restaurată din temelie şi s-a pictat în tehnica frescă stil bizantin de către pictorul Vasile Pascu cu întreaga cheltuială a domnului Vasile Ciordei din Bucureşti, originar din Bucovina. După 1990 a fost renovată turla bisericii.

            Descriere: Bisericuţa cu hramul Schimbarea la Faţă, construită în apropiere, sub stâncă, a fost ctitorită în 1763 de Ioniţă Aga Cantacuzino-Paşcanu, în amintirea prietenului său Ioan Coroiu, mort pe aceste meleaguri la o vânatoare. Este construită în formă de navă, fără abside şi turlă. În dreapta şi stânga bisericuţei se află câte o clădire mică pentru chilii construite mai târziu, în secolul al XIX-lea.

            Pictura: Catapeteasma este pictată în ulei o dată cu bisericuţa, care se păstrează şi azi în starea iniţială.

            Altele: Peştera Cuvioasa Teodora se află în apropierea schitului, mai la vale de bisericuţa de brad despre care tradiţia spune că a fost construită dintr-un singur copac. O despicătură verticală în peretele stâncii constituie intrarea în peşteră. Interiorul este format dintr-o scobitură aproape rotundă, în mijlocul căreia este o stâncă lată şi puţin înaltă. Piatra din mijloc servea pustnicilor drept vatră. Puţin mai jos de peşteră se află stânca cu teuca din care Cuvioasa bea apă.