Istoricul: Schitul a fost înfiinţat de Spătarul Iordache Cantacuzino Deleanu în secolul al XVIII-lea (1764), având obşte de călugări şi hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Mai târziu biserica a fost renovată complet de Aga Ioniţă Botez cu soţia sa Ana. S-a poleit din nou catapeteasma cu aur şi argint, s-a acoperit biserica cu tablă şi s-a făcut fundaţie de piatră pentru a rămâne spre pomenire veşnică el, soţia sa şi toată familia, aşa cum a lăsat scris la 23 iulie 1859. La 30 iunie 1859 a fost construită clopotniţa mănăstirii, aşa cum scrie în româneşte cu litere slavone, în pisania pusă atunci. După această renovare radicală, biserica a fost sfinţită a doua oară cu hramul Sfânta Mironosiţă şi întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena. În testamentul său, Ioniţă Botez a lăsat scris că proprietarii din Ţibucani să asigure toate cele trebuincioase vieţuitorilor schitului, iar cine nu va îndeplini cele hotărâte de el, păcat să dobândească.

            Descriere: Biserica veche este o construcţie din lemn de stejar pe fundaţie de piatră şi ciment, în formă de cruce, tencuită în interior, căptuşită cu scândură în exterior. Spaţiul interior este compartimentat în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră la est. Pe altar este o turlă oarbă, mai mică decât cea de pe naos. Catapeteasma este din lemn de tei sculptat. Naosul spaţios este luminat de o fereastră la sud şi alta la nord. Se delimitează de pronaos printr-un zid care lasă o deschidere largă. Pe naos este o turlă mare, deschisă, de formă octogonală, luminată doar de două ferestre (la sud şi nord). Pronaosul este luminat de o fereastră la sud şi alta la nord. Din pridvor se intră în pronaos printr-o uşă din lemn în două canaturi, cu geamuri în partea superioară. Şi pe pronaos este o turlă (oarbă), la fel de mare ca aceea de pe naos, octogonală cu două ferestre. Pridvorul este închis şi are intrarea prin vest pe o uşă masivă din lemn. Este luminat de câte o fereastră la nord şi sud. Toate ferestrele sunt din lemn, duble, terminate în arc şi cu grilaj metalic la mijloc. Biserica are şi un pridvor deschis, susţinut de trei stâlpi din lemn în faţă şi doi în spate. Pardoseala este din beton în naos şi pronaos, şi scândură în pridvorul închis. Acoperişul este din tablă, aşezată pe turlă în solzi de peşte.

            Altele: Clopotniţa, foarte înaltă, este amplasată la 50 m nord de biserica veche şi este construită tot de Ioniţă Botez în 1859.