Istoricul: Tradiţia orală zice că în zonă, destul de aproape de actualul aşezământ monahal, a existat o veche mănăstire de călugări şi de aceea există şi numirea locului La Mănăstire. În istoricul mănăstirii Pângăraţi se spune că datorită luptelor duse de marele Ştefan cu turcii în 1476, cuviosul Simion şi-a luat ucenicii şi s-a stabilit în Transilvania la Mănăstirea Casva, unde a şi murit. După luptele cu turcii, Ştefan cel Mare a trimis să-i aducă moaştele într-o raclă, pe care a ţinut-o cu cinste în cetatea de scaun Suceava. Moaştele au fost multă vreme venerate ca făcătoare de minuni. Prin urmare, Casva exista la jumătatea secolului al XV-lea. Credincioşii satului au dorit reînfiinţarea vieţii monahale pe meleagurile lor, dorinţa fiind însuşită de Arhiepiscopia Alba, care a dat binecuvântarea reînfiinţării mănăstirii, la 18 martie 1994 sfinţindu-se locul, după care s-a deschis şantierul şi în ziua a doua de Crăciun, în 1995, s-a sfinţit paraclisul.

            Descriere: Biserica mare, în formă de cruce, se află în construcţie la 8 m nord de paraclis. Construcţia este din piatră de carieră, căptuşită în interior cu cărămidă BCA. Este compartimentată în altar, naos cu abside foarte largi şi pronaos. Are şi un pridvor deschis, susţinut de opt stâlpi, din care patru în faţă. Altarul este luminat de o fereastră la est iar naosul de câte o fereastră pe fiecare absidă.