Istoricul: Nu se ştie cu exactitate cine a ctitorit lăcaşul, Alexandru Odobescu fiind de părere că i-ar aparţine Doamnei Chiajna (secolul al XVI-lea), Nicolae Iorga îl plasează în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti (a doua jumătate a secolului al XVII-lea).

            Descriere: Construită în stil neoclasic, cu un plan arhitectural deosebit are 43 m lungime şi 18 m înălţime, zidurile fiind groase de 1-2 m, aceasta ar trebui să fie cel mai important lăcaş de cult al vremii. .

            Pictura: Mănăstire se află în ruină şi nu este pictată.

            Altele: Pe zidul din dreapta, dinspre intrare, cam pe la mijloc, la câţiva metri înălţime, desprinzându-se tencuiala, a apărut un chip enigmatic, de o stranie frumuseţe, ce seamănă cu o domniţă, dar şi cu un înger, iar după alte păreri ar semăna cu Sfinxul de la Gizeh sau cu Sfinxul românesc.