Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea CELIC-DERE

Mănăstirea CELIC-DERE

            Istoricul: În sec. XVIII, călugări ardeleni veniţi din Muntele Athos stabilesc în această poieniţă, vatra monahală şi construiesc o bisericuţă din bârne de lemn şi lut, situată pe locul unde azi este cimitirul. Distrusă de incendiu, arhimandritul Atanase Livinencov (considerat ctitorul mănăstirii, 1800-1880 şi ale cărui oseminte se găsesc într-o mică raclă foarte frumos argintată, aşezată pe dreapta în paraclis) şi Dosotei Crihan construiesc în 1841-1844 o bisericuţă cu chilii în formă de patrulater, pe valea pârâiaşului Celic-Dere, azi fiind pe acel loc o troiţă care arată că aici a fost biserica. Numele mănăstirii este luat de la pârâul Celic-Dere (nume turcesc, în română însemnând pârâiaşul de oţel, aici fiind găsite arme din trecutul îndepărtat). În 1845 a fost transformată în mănăstire pentru călugăriţe (maicile au fost aduse din Basarabia), iar călugării au fost mutaţi la Mănăstirea Saon. După 60 de ani, construcţia s-a degradat datorită infiltraţiilor şi inundaţiilor. În 1901 episcopul Partenie C. al Dunării de Jos a pus temelia actualei biserici, după planurile arhitectului Toma Dobrescu din Bucureşti. Dar în 1902 lucrările construcţiei sunt întrerupte şi reluate abia în 1910 la iniţiativa episcopului Nifon Niculescu, cu sprijinul Ministerului Cultelor. Lucrările reluate după planurile arhitectului Dumitru Berechet continuă până în 1916 şi reîncep în 1924-1925. A fost sfinţită în 1932 cu hramul Adormirea Maicii Domnului de episcopul Cosma Petrovici.


Mănăstirea CELIC-DERE

            Descriere: Biserica este construită în plan triconic, în stil clasic modern de tradiţie post-bizantină. Construcţia este caracterizată prin suprapunerea a două biserici. Subsolul iniţial a fost făcut ca gropniţă pentru păstrarea osemintelor, dar după sfinţirea din 1932 (cu hramul Izvorul Tămăduirii) i s-a dat altă destinaţie, ca paraclis, până în 1954. În exterior despărţirea celor două biserici este marcată de un brâu înconjurător. Are 3 turle, una mare pe altar-naos octogonală cu 8 ferestre înguste şi înalte prevăzute cu frumoase ancadramente în piatră şi două mai mici pe pridvorul închis aşezate dreapta-stânga tot de formă poligonală. Pridvorul deschis este susţinut de 4 coloane mari aşezate în faţă şi alte două (dreapta-stânga) care mărginesc peretele pridvorului închis.


Mănăstirea CELIC-DERE

            Pictura: Pictura în frescă este lucrată în anii 1927 - 1929, fiind opera pictorului Gheorghe Eftimiu, din Bucureşti. Este în stil românesc, cu elemente neobizantine.


Mănăstirea CELIC-DERE

            Altele: Prin 1901 în mănăstire a funcţionat o şcoală primară şi una profesională în limba română. Au existat aici şi ateliere de pictură bisericească şi ţesături de broderie. Azi există un atelier de covoare. Mănăstirea deţine şi o colecţie de artă veche bisericească.



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri