Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea SUZANA

            Istoricul: Tradiţia spune că pe aceste locuri s-au aflat câteva vetre sihăstreşti unde se retrăseseră cei ce dorea liniştea, au rămas tainuite asemenea sihaştrilor adormiţi întru smerenie. Nicole Iorga atestă existenţa unui schit numit Cornul Caprii, metoc al Mănăstirii Sinaia, care a fost distrus de către turci la sfârşitul secolului al XVII-lea. În prima jumătate a secolului următor, ruinele Schitului Cornu Caprii sunt descoperite de către o ardeleancă din Săcele pe nume Stanca Arşicu, care împreună cu alte doritoare de viaţă monahală reconstruiesc Schitul. Mănăstirea Sinaia, reprezentată atunci de Ioromonahul Nifon, donează cele trei ochiuri de fâneaţă noului schit, Stanca Arşicu este tunsă în monahism primind numele Suzana. În preajma anului 1740, monahia Suzana ridică din bârne de lemn prima biserică a mănăstirii închinată Sfântului Ierarh Nicolae, hram pe care mămăstirea îl are şi astăzi la biserica mare şi chiliile aşezate de jur împrejurul bisericii. E întemeiat astfel, un schit cu formă de viaţă chinovială – Schitul Suzana – devenit apoi Mănăstirea Suzana. Aşadar, biserica actuală a Mănăstirii Suzana este cea de-a doua din zid, o construcţie datând de la 1882.

            Descriere: Mănăstirea are tradiţionalul plan triconic, împărţit în pronaos, naos şi altar, cu o turlă pe naos şi două pe pronaos. Naosul nu este delimitat de pronaos, formând un spaţiu comun, pridvorul este închis şi are palfonul pictat. Iconostasul datează din anul 1813, a fost sculptat în lemn de cireş de Petre Dimitriu Ploieşteanu, iar pictura murală este realizată în stil neoclasic de către Petre Nicolau, unul dintre cei mai buni ucenici ai lui Gheorghe Tăttărăscu. Cu prilejul reparaţiilor făcute bisericii în 1976, pictura a fost restaurată de către Gheorghe Vânătoru, cu cheltuiala mănăstirii. Mănăstirea Suzana are şi un paraclis cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, ridicat în 1911, în timpul stăreţiei maicii Tomaida Perlea. Acesta a fost puternic afectat de un incendiu în anul 1971 şi tot atunci au fost distruse stăreţia şi clopotniţa. În perioada 1965-1976, complexul monahal a fost în întregime restaurat cu sprijinul Fericitului întru pomenire Patriarh Justinian Marina şi al Departamentului Cultelor. S-au facut lucrări de racordare la reţeaua electrică, de captare a apei din munţi şi alimentare cu apă a tuturor clădirilor s-au refăcut unele chilii şi s-a ridicat zidul de incintă care a schimbat cu totul aspectul mănăstirii sporindui frumuseţea.

            Pictura: Cu prilejul reparaţiilor făcute bisericii în 1976, pictura a fost restaurată de cătrea Gheorghe Vânătoru, cu cheltuiala mănăstirii.

            Altele: Acum obştea mănăstirii are organizare idioritmică, numără 50 de monahii, multe din ele cu vârste venerabile. A fost serios afectată în anul 1959 când, urmare a decretului privind restrângerea vieţii monahale, dintr-un efectiv de 100 de monahii au rămas 60, multe dintre ele fiind în vârstă, iar ateliarul de covoare al mănăstirii a fost desfiinţat din lipsă de personal.



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri