Istoricul: Situată în sudul oraşului Slatina, într-un cadru pitoresc, Mănăstirea Clocociov este cunoscută documentar din veacul al XVI-lea, din vremea lui Neagoe Basarab (1512-1521). Este reclădită şi înzestrată cu danii de Mihai Viteazul (1593-1601). Degradările survenite după 1628 determină o nouă şi substanţială refacere în timpul lui Matei Basarab. Reclădirea ei o face marele dregător Ducu Buicescu vel Aga cu soţia, jupâneasa Dumitra, şi cu mama sa, jupâneasa Mara. Zidirea bisericii începe în 1645 şi durează câteva luni. Nu se cunosc datele terminării întregului complex şi a pictării bisericii. În cursul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, Mănăstirea este cunoscută prin proprietăţile şi veniturile de care dispune, fiind închinată şi mănăstirii Cutlumus, din muntele Athos.

            Descriere: Biserica este din zid, în plan triconic, interiorul cuprinzând altarul, naosul şi pronaosul. Structura naosului prezintă unele particularităţi care ilustrează procesul de păstrare şi prelucrare a unor soluţii din veacul al XVI-lea. Pridvorul deschis, cu arcade rotunjite pe stâlpi circulari, groşi, din zid, completează planul bisericii. Aici, un frumos chenar sculptat în piatră, ca şi pisania (ambele din 1645) decorează intrarea în interior. Uşa de la intrare în pronaos, stranele şi alt mobilier, precum şi catapeteasma sunt din lemn frumos sculptat.

            Pictura: Pictura este nouă, din 1937. A fost executată de pictorul Nicolae Pană, care a repictat interiorul şi o parte din pridvor. Cu toate restaurările din 1846 şi din 1862, în pronaos se păstrează din vechea pictură tabloul votiv, remarcabil portret de grup de familie boieresc, cu portretele ctitorilor şi ale descendenţilor săi direcţi. Repictarea s-a făcut cu ajutorul Episcopului gospodar Nichita Duma, sprijinit de Milcoveanu şi P. Protopopescu. Această acţiune a avut ca rezultat redeschiderea mănăstirii Clocociov.

            Altele: O importantă colecţie de artă veche românească organizată în 1983, prezintă icoane, argintărie, cărţi cu ilustraţii gravate în lemn, executate în cele mai cunoscute tipografii din ţară de artişti români renumiţi, completează viziunea trecutului istoric al mănăstirii.