Istoricul: Biserica a fost descoperită în sec. XIV la începutul organizării ca stat a Ţării Româneşti, când Corbii aparţineau judeţului Pădureţilor, dispărând cu timpul. Se crede că a fost construită cu 2000 ani în urmă.

            Descriere: Biserica este construită în interiorul unui masiv de piatră, este compartimentată în altar, naos şi pronaos. Altarul are dimensiuni de 4/5 şi primeşte lumina din naos prin deschiderile care le lasă catapeteasma. Catapeteasma a fost construită din zid de cărămidă în anul 1804. În locul Uşilor Împărăteşti şi diaconeşti sunt perdele de culoare albastră. Naosul are dimensiuni de 6/5,70 m cu peretele din vest tencuit şi văruit în alb. Primeşte lumina de la două ferestre mari din lemn care în loc de geamuri au plase de sârma (pt. aerisire continuă). Pentru credincioşi, pe lângă pereţii din vest şi nord sunt strane din lemn. Pronaosul are dimensiuni de 6/4,70 m, pereţii fiind văruiţi în alb. Bolta este semiovală. Intrarea în pronaos se face prin partea de vest, printr-o uşă din lemn de brad. Lumina se primeşte de la două ferestre din lemn aşezate în stânga şi dreapta uşii. Din pronaos se intră în naos printr-o deschidere făcută în zid de mărimea unei uşi, aşezată în capul vestic. Pe la mijlocul zidului este dăltuită o scobitura de mărimea unei ferestre, probabil pentru o mai bună aerisire şi pătrunderea luminii în naos. Toată biserica este pavată cu dale mari de piatră, iar acoperişul ei este stânca de deasupra.

            Pictura: Pictura nu mai există. Pe partea sudică a bolţii naosului se mai văd urme de pictură veche care dăinuie încă din vremea Magdalenei Monahia. Se crede ca pictura în frescă de aici a fost sursă de inspiraţie pentru biserica Domnească din Curtea de Argeş. Catapeteasma are pictaţi în partea superioară cei 12 Apostoli cu Iisus Hristos la mijloc. A fost realizată de un oarecare Ştefan Zugravul.

            Altele: În imediata apropiere a pronaosului s-a săpat sub stâncă în formă dreptunghiulară trapeza schitului care are 11 m lungime şi 2,50 m lăţime. Are o masă dintr-un lemn cioplit şi pe o parte şi alta două bănci (laviţe) de lungimea mesei, de asemenea din lemn cioplit. Aici domnitorul ţării lua parte la hramul bisericii cu care ocazie stingea anumite neînţelegeri şi judeca cele mai grele procese.