Istoricul: Din pomelnicul existent se pare că biserica datează din anul 1720 şi ar putea fi atribuită lui Ştefan al II-lea, episcopul Buzăului (1720-1732), care la venirea domnitorului N. Mavrocordat în 1728, a transformat şcoala înfiinţată de fostul episcop Ştefan I (supranumit tipograful) într-una greco-slavonă. Pentru râvna lui de grecizare, Ştefan al II-lea este înălţat de Constantin voievod, fiul lui N. Mavrocordat, mitropolit al Ungro-Vlahiei (1732-1738).

            Descriere: Biserica este construită în stil moldovenesc, în formă de arcă, din zid masiv, gros de 1 m. Catapeteasma din zid, se împreună cu arcadă care susţine bolta altarului şi a naosului. Altarul este luminat de două ferestre mari, duble, cu grilaj metalic între ele. Şi naosul este luminat pe fiecare parte de câte o fereastră. Pronaosul este despărţit de naos prin 2 pilaştri (unul de fiecare parte a zidului), care susţin o arcadă puternică a boiţei. Este luminat de o singură fereastră pe zidul din dreapta. Şi el ca şi naosul este destul de spaţios. În toată biserica (inclusiv în pridvor) pardoseala este din scândură. Pridvorul, construit mai târziu decât biserica, este închis cu scândură. Este luminat de două ferestre simple aşezate în faţa pe fiecare parte a uşii de intrare. Uşa de intrare este dublă, prima din lemn şi sticlă, a două, foarte masivă, din lemn, fără geam. Turla nu are ferestre pentru lumina şi este acoperită cu tablă, în solzi mărunţi. Acoperişul bisericii este din tablă galvanizată. În exterior zidul este despărţit printr-un brâu median în două registre, fiecare registru având firide spaţioase. În partea superioară sub cornişe, se află un rând de ocniţe de jur-împrejur, mici, pictate. De asemenea este pictat şi peretele exterior din faţă, deasupra uşii de intrare în pronaos. În pridvor, pe pereţii din scândură vopsită gri sunt atârnate icoane.

            Pictura: Pictura afectată de cutremurul din 1940 a fost renovată în 1947 de pictorul Ad. Cantini din Focşani, episcop al Buzăului fiind P. S. D. D. Antim Angelescu.

            Altele: Clopotniţa este o construcţie de zid masiv pe o temelie de 4 m adâncime de la suprafaţă. Sub ea se află o tainiţă cu 4 goluri de aerisire, pe vremuri servind ca refugiu pentru vieţuitoare. Unul din clopote, care a fost luat de trupele germane în 1916-1918, era donat de slugerul Cotescu în 1859.