Loading... Please Wait.
Română | English
Patriarhia Română - Mănăstiri şi schituri
Patriarhia Română Structura BOR Mănăstiri şi schituri Itinerar pelerinaje Calendar ortodox Contact
   

Mănăstiri şi schituri


            Apartenenţa Administrativ-Bisericească:             Judeţ:

Mănăstirea COZANCEA

            Istoricul: Prima construcţie din lemn s-a făcut în 1656, de către 3 cazaci pustnici, care s-au stabilit aici, apoi în 1684 paharnicul Constantin Balş construieşte o biserică din lemn, iar în 1732 Vasile Balş din neamul Coştiugineştilor, ridică pe valea Cozancei biserica de piatră în timpul Mitropolitului Grigore. Dintotdeauna a fost aici obşte de călugări. În istoricul schitului sunt trecuţi şi cei care l-au condus în anumite perioade ca: ieromonahul Lavrenţie în 1756, Iosif Boban în 1847, Varlaam Vantil în 1899; Casian Gavrilescu în 1906; Vasian Bucovineanul în 1910; Dosoftei Tincu în 1931. În 1953 este transformat în schit de maici având ca preot duhovnic pe Ioanichie Radovici până în 1960, când Schitul se închide ca urmare a decretului 410/1959. În 1983 vine ca superior Protosinghelul Elisei Florea, care datorită meritelor deosebite avute la parohia Coştiugeni a fost ajutat de Mitropolitul Justin să redeschidă Schitul Cozancea. Din anul 1986 intră superior Ieromonahul Iosif Grigore (stareţ şi în 1997/1998). Acesta, fire energică şi bun gospodar, reuşeşte ca din fonduri proprii şi din veniturile schitului să construiască noi clădiri, să repare biserica, s-o picteze şi să zugrăvească în praf de piatră exteriorul. În anul 1990 Schitul devine mănăstire cu obşte de călugări. Conform Legii 18 a Fondului Funciar din 1991 se măreşte suprafaţa terenului la 10 ha. Toate aceste realizări au fost făcute sub îndrumarea lui Pimen Suceveanul, Episcop-Vicar al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei (în prezent Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor).

            Descriere: Biserica este din piatră, în formă de navă, cu spaţiul repartizat în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră aşezată la est. Catapeteasma este din lemn sculptat cu motive vegetale. Naosul este luminat de o fereastră la sud şi alta la nord. Între naos şi pronaos există un zid cu uşă pentru acces. Pronaosul foarte spaţios, este luminat de o fereastră la nord. Pe pronaos este o turlă înfundată, de formă pătrată cu acoperişul în formă de mitră arhierească. Turla are rol de clopotniţă. Pridvorul închis are o fereastră la vest şi alta la nord. Ferestrele din pridvor sunt dreptunghiulare, cele din pronaos, naos şi altar sunt terminate în arc şi au grilaje metalice. Intrarea în naos se face prin sud, pe o uşă masivă din lemn sculptat, iar în pronaos se intră prin vest, tot printr-o uşă din lemn sculptat. Pardoseala bisericii este din scândură, iar acoperişul este din tablă.

            Pictura: În ulei este executată după 1990 de pictorul Gheorghe Simionica din Copalău. În pridvor este pictată Cina cea de Taină pe peretele nordic, Vindecarea Orbului pe peretele sudic, Fuga în Egipt în dreapta uşii pe peretele vestic. Înainte de 1990, pridvorul, pronaosul şi veştmântăria erau numai văruite, pictura existând doar în naos şi altar. Faţada exterioară din sud are pictate scenele: Adormirea Maicii Domnului, Buna Vestire, Întâmpinarea Domnului, Botezul Domnului, Înfricoşata şi Dreapta Judecată de Apoi.

            Altele: La 15 m sud de biserică este o clădire acoperită cu tablă. O altă clădire se află la 20 m nord-vest de biserică,iar o a treia clădire din lemn, cu cerdac susţinut din stâlpi, tot din lemn, este construită la 35 m vest de biserică. Aghiasmatarul, clădire din lemn acoperită cu tablă, se află la 15 m vest de biserică.



 
Patriarhia Română - Copyright 2009. Toate drepturile rezervate. Acces membri