Istoricul: Capodoperă a arhitecturii medievale, evocată în nemuritoarea baladă a meşterului Manole, e ctitorită de Neagoe Basarab (domnul Ţării Româneşti 1512-1521) şi sfinţită în 1517. La slujba de sfinţire din 15 august 1517 a participat şi Patriarhul Constantinopolului. Cronicarul religios Gavrilă Drotul de la Muntele Athos, care a fost prezent la slujba de sfinţire, a comparat-o cu catedralele Sf. Sofia şi Sion, considerând că frumuseţea ei o întrece pe a acestora. Impresionantă realizare artistică prin măreţia construcţiei şi bogăţia ornamentelor sculpturale, Mănăstirea a reprezentat o modalitate de evidenţiere a puterii, bogăţiei şi rafinamentului ctitorului ei, Neagoe Basarab, din familia Craiovenilor, sporindu-i prestigiul în faţa poporului său şi păstrându-i vie amintirea de-a lungul secolelor. Biserica a fost restaurată în timpul domniilor lui Matei Basarab (care a reclădit şi turnul clopotniţei de la intrare) şi Şerban Cantacuzino (în 1682). Avariată de cutremurul din 1802, s-a reparat în 1804 de episcopul Iosif, când s-a renovat şi pictura. Cutremurul din 1838 a avariat-o din nou. A fost reparată de episcopul Ilarion. Incendiul din 1876 i-a produs mari stricăciuni. A fost restaurată la porunca regelui Carol I de arhitectul francez Andre Lecomte de Noiiy în anii 1875 - 1885. Specialişti afirmă că în urma acestei restaurări monumentul a pierdut din valoare.

            Descriere: Biserica este în formă de cruce, compartimentată în altar, naos, pronaos. Pronaosul de formă dreptunghiulară este supradimensionat faţă de naos, formează partea principală a edificiului şi serveşte de mausoleu primilor ctitori: Neagoe Basarab, soţia sa Despina Doamna, fiica sa Doamna Stanca, ginerele lui Neagoe, Radu de la Afumaţi şi familia regală Carol I (1866 - 1914), regina Elisabeta, Ferdinand I (1914 - 1827) şi regina Maria au mormintele aici. Are două turle mari, una pe naos şi alta pe pronaos. Turla de pe pronaos are în stânga şi în dreapta ei câte o turlă mai mică, răsucite în spirală, fiecare în sens invers faţă de vecina ei. Turlele sunt poligonale, au ferestre înalte şi înguste. În interior are 6 coloane de susţinere a arcadelor ornamentate cu sculptură în partea superioară. Catapeteasma şi Uşile Împărăteşti sunt ornamentate cu o sculptură aurită. Pardoseala este din mozaic. Zidurile în exterior au un brâu median gros, torsionat, care împarte faţada în două registre. Registrul superior are firide terminate în arc, ornamentate. Sub cornişe de jur-împrejur este o dantelărie sculpturală. Elementele decorative ce împodobesc exteriorul dezvăluie influenţe ale artei armene, persane, georgiene şi arabe. Cu toate acestea, totul alcătuieşte o perfectă şi armonioasă unitate.

            Pictura: Pictura originală a fost terminată pe 10 dec. 1526, de Radu de la Afumaţi şi este opera renumitului pictor din vremea aceea Dobromir din Târgovişte. A fost renovată cu prilejul reparaţiilor din 1804, iar la restaurarea bisericii din 1875 - 1885, a fost repictată de fratele arhitectului. Fragmente din pictură originală pot fi văzute în colecţia de obiecte a palatului Episcopal Curtea de Argeş şi la Muzeul de Artă al României din Bucureşti.

            Altele: La 70 m răsărit de biserica monument este paraclisul în care se ţin slujbele.