Istoricul: Prin tradiţie, Mănăstirea este înfiinţată în sec. XV, prima biserică, din 1464-1469, fiind ctitoria lui Corbănescu. A fost reclădită în 1810 de arhimandritul Dionisie şi reparată în 1899. În timp, Mănăstirea dezvoltându-se, s-a ajuns să aibă 3 biserici din care două din zid. Înainte de 1990 a fost mănăstire pentru călugări cu o viaţă duhovnicească foarte puternică până la decretul 410/1959 când Mănăstirea a decăzut.

            Descriere: Biserica din lemn folosită pentru slujbe, este construită în formă de cruce pe fundaţie de piatră. Naosul este despărţit de pronaos prin doi stâlpi de lemn care susţin o arcadă tot din lemn. Are un pridvor din lemn, închis, puţin spaţios. Nu este pictat şi n-are icoane, este luminat de o fereastră mare pe stânga şi alta mai mică în partea superioară aşezată orizontal. De afară se intră în pridvor pe o uşă de lemn în două canaturi, iar din pridvor în pronaos pe o uşă masivă tot din lemn. În naos şi pronaos lumina pătrunde prin câte o fereastră mare pe fiecare parte a pereţilor, iar în altar printr-o fereastră mare în faţă şi o ferestruică pe stânga. Catapeteasma înaltă până la boltă este din lemn sculptat. Turla voluminoasă din lemn pe naos, este în formă hexagonală şi luminată de 3 ferestre înguste şi înalte.

            Pictura: În naos se află trei icoane mari cu Maica Domnului.

            Altele: În acestă mică biserică mănăstirească se află un odor de mare preţ: icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.