Istoricul: Este menţionată documentar în anul 1431, dar vechiul lăcaş de lemn a fost reconstruit din temelie de voievodul Radu cel Mare şi fratele său Vlad cel Tânăr (Vlăduţ) între anii 1499 - 1501 şi 1510 - 1512, numărându-se printre cele mai valoroase realizări arhitectonice religioase ale epocii. Se afirmă că a fost construită pe piloni de stejar care îngăduie o anumită mişcare, ferind biserica de dărâmare la cutremure.

            Descriere: Biserica mare se remarcă printr-o notă de puternică originalitate în raport cu celelalte lăcaşuri aparţinând acestui tip constructiv. Echilibrul volumelor, zvelteţea şi sobrietatea clasică a liniilor îi imprimă un aer de eleganţă. Există o perfectă armonie între proporţiile părţilor componente. Clădirea este în formă de cruce. Interiorul este compartimentat în altar, naos şi pronaos. Nu are pridvor. Naosul este delimitat de pronaos printr-un zid care lasă o deschidere de trecere cât o uşă mai largă. Are 3 turle: una pe naos şi două pe pronaos, împodobite cu motive ornamentale sculptate. Intrarea în biserică este flancată de două panouri ale pisaniei, bogat ornamentate. Uşa de la intrarea în pronaos este din lemn frumos sculptat. Catapeteasma, stranele şi restul mobilierului sunt tot din lemn sculptat. Pardoseala este din plăci de marmură. Faţadele exterioare sunt împărţite în două registre printr-un brâu median torsionat. Partea superioară este bogat împodobită cu motive ornamentale sculptate. Pereţii sunt plăcaţi în exterior cu plăci de piatră finisată, lăsând impresia că sunt de marmură. Acoperişul este din tablă.

            Pictura: Pictura a fost executată în 1514 - 1515 de vestitul zugrav Dobromir din Târgovişte în colaborare cu Jitia şi Stanciu, folosindu-se vopsele cu aur. Cu prilejul reparaţiilor din 1713, a fost zugrăvită de marele meşter al lui Constantin Brâncoveanu, care se numea şi el Constantin, ajutat de Preda, Nicolae şi Radu. În perioada 1985 - 1990 biserica a fost repictată de părintele Sofian Boghiu (în prezent arhimandrit stareţ la Mănăstirea Antim din Bucureşti). Altarul a fost pictat de Iosif Keber în 1950.

            Altele: În pronaosul bisericii, devenit gropniţă domnească încă din anul 1456, se află mormintele voievozilor Vladislav al II-lea, Radu cel Mare şi sora sa, Vlad cel Tânar, Vlad înecatul, Pătraşcu cel Bun, Mihail Movila (domn al Moldovei, mort la Târgovişte în 1608) şi Radu Bădică. În 1603 a fost adusă racla cu capul lui Mihai Viteazul.