Istoricul: Biserica mănăstirii Dobrovăţ, printre cele mai vechi şi mai frumoase, a început să se construiască în 1503 şi s-a terminat la 1504, fiind ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare. Pisania domnească scrisă în slavonă pe lespede de piatră şi aşezată în dreapta uşii de intrare spune: Bine cinstitorul Domn Io Ştefan voievod cu mila Lui Dumnezeu domnul Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a înălţat acest hram cu numele «Pogorârea Sfântului Duh» care a început a se zidi la anul 7011 (1503) luna lui april în 27 zile şi s-a săvârşit în anul 7012 (1504) al domniei lui, anul patruzeci şi şapte şi o lună din al optulea curgător.

            Descriere: Biserica este din piatră, o construcţie în stil moldovenesc. Are altar, naos, gropniţă îngustă şi pronaos. După particularităţile de construcţie, se crede că meşterii sunt aceeaşi ca ai bisericii de la Arbore. Fără turlă şi sânuri, are coloane în naos şi în pronaosul boltit cu o calotă mică. Zidurile sunt întărite cu trei contraforturi pe fiecare latură. Spre vest se deschide portalul în arc frânt larg. Pronaosul este luminat de două ferestre mari, în arc frânt. Restul încăperilor sunt luminate de ferestre cu baghete încrucişate, cu partea superioară a deschiderii rotunjită.

            Pictura: Executată în 1529, în timpul primei domnii a lui Petru Rareş, de o echipă de meşteri anonimi, meşterul principal fiind autorul picturilor din naos şi al registrelor superioare din absida altarului. Cupola semisferică a naosului îl reprezintă pe Iisus Pantocrator, fiind refăcută în 1974-1976, pentru că fusese distrusă cu prilejul construirii turlei în 1851. În naos se acordă mare importanţă ciclului Patimilor. Prima imagine este Rugăciunea de pe muntele Măslinilor, urmată de Prinderea Lui Iisus, ciclul Patimilor continuând pe peretele vestic şi apoi pe cel nordic. În partea stângă a uşii de intrare în naos sunt redaţi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, iar în partea dreaptă a uşii de intrare în naos se află tabloul votiv care îi înfăţişează pe cei trei domnitori ai Moldovei: Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea şi Petru Rareş. Pictura gropniţei cuprinde scene specifice cultului morţii. Cea mai mare parte a pereţilor acestei încăperi este rezervată ilustrării Sinaxarului, tema care cunoaşte aici, pentru prima oară în Moldova, o asemenea dezvoltare. Iconografia bolţilor pronaosului este subordonată ideii de proslăvire a Maicii Domnului. Scene reprezentând cele 7 sinoade ecumenice împrejmuiesc încăperea.

            Altele: Turnul clopotniţă a fost construit în 1743 de Macarie Hrisoverghiu. Are trei niveluri, cu o înălţime totală de 30 m. Primul nivel este de formă dreptunghiulară, celelalte de formă octogonală. Primul etaj cu ferestre de tragere a fost locuinţa paznicilor turnului. La al doilea etaj a fost paraclisul, prevăzut cu o cupolă semisferică în partea centrală. Al treilea etaj al clopotelor are ferestre largi, pe fiecare dintre cele opt laturi. Prin urmare, turnul clopotniţei a fost în trecut şi străjer al curţii, şi paraclis, şi clopotniţa. Turnul este întărit cu contraforturi. După cutremurele din 1977 şi 1986 s-au făcut lucrări de restaurare.